Idei....

Nichita Stănescu
Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.


Probabil ca e una din cele mai simple si mai profunde poezii care exista....

Vacanta

Astept vacanta.. .sper sa o simt dupa minunatul Congres IADS 3-9 august 2009 la Iasi....

Idei....

MOTTO: Toti trebuie fim pregatiti intr-un fel sau altul, sa trudim, sa suferim, sa murim. Iar cauza ta nu este mai putin nobila pentru ca nu bat tobele cand pleci catre zilnice batalii si multimea nu te aclama cand te intorci de la zilnica ta victorie sau infrangere. Robert Louis


e un motto pe care l-am luat de pe Codulluioreste.blogspot.com..... mult prea profund pentru lumea in care traim

Idei....

Ma gandeam zilele astea la niste super-idei si imi dau seama din ce in ce mai mult ca toate se trag din studii aprofundate.... studii ale trecutului nostru.

Probabil ca nimic nu ne va elibera din acest nimic... poate ca adevarul e prea crunt....

Could u be loved...

Pe pAmant avem de toate..

De multe ori ma gandesc la tot ce e in jur si ma copleseste pur si simplu nostalgia... nostalgia inceputurilor noastre ca specie... adevarata libertate, motivatia de a te face sa supravietuiesti, cred ca intr-adevar ne-am indepartat de la rostul nostru de a fi oameni, de a fi Liberi de a fi imprevizibili prin "sclipiri", prin frumusetile vietii.

Omul a devenit o fiinta fara spirit, o fiinta fara zambet...

Cum spunea poetul "pe pamant avem de toate" si le putem trai aici. Imi pare rau sa fiu cliseistic(nu cred ca exista termenul asta :)) ) dar niciodata nu am crezut ca "daca dragoste nu e nimic nu e"

E pentru prima data cand incerc sa scriu desi nu pot, cand incerc sa gandesc desi nu pot...

Nu ne mai indreptam catre spirit.. traiesc intr-o lume in care "carnalul" ne va devora, ne va consuma intr-o fuga catre ultimul drum, vorbind la telefon sau trimitand un sms va fi metoda clasica de a "inchide" ochii.... unde este spontaneitatea unui popor care incetul cu incetul se indreapta catre final....

Totul e atat de ciudat...