Probabil ca romanii sunt o noua specie de oameni, de fapt sunt cu siguranta o noua specie de insecte pe care le poti strivi cum vrei tu. Sunt o persoana care inca mai crede in capacitatea noastra ca natiune, in ciuda semnalelor tot mai proaste pe care societatea noastra mi le transmite.... M-am luat de la faptul ca benzina s-a facut 5 lei, legea invatamantului e "inmormantarea" sistemului educational din Romania....
Nu imi dau seama ce ar trebui sa ne mai faca guvernantii k sa iasa lumea in strada pentru drepturile ei... macar sa auzim un semnal din partea cuiva ca asa ceva nu este posibil... Acum, cand incalzirea globala a fost contracarata si probabil ar trebui ca cineva sa inapoieze premiul Nobel :)), acum cand taxele pe mediu nu isi mai justifica rostul.... trebuie sa ne gandim la mijloace alternative si cat mai poluante, dar s-ar parea ca oricum natura ne respinge ca specie :)).... normal cand cineva spune ca AVATAR e un SF si nu e o capdopera.. e un SF scump si las' k is prea multi bani pt un film " k doar ce ne mai intereseaza mesajul",
Romanul devine ignorant..... credeam k nu e
Ar trebui sa incepem sa acctionam ca niste cetateni, ca niste oameni.... pana nu o sa ajunga cineva sa ne ia din case sub cine stie ce pretext.. Dupa cum se zice " tot ce a facut Hitler a facut in legalitate"...... Legile nu justifica nevoile unei populatii gatuite de taxe....
Welcome to our land....with no people.... they are all leaving and doing nothing for THEIR country....
duminică, 21 martie 2010
joi, 4 februarie 2010
AVATAR
luni, 1 februarie 2010
Natura
vineri, 11 septembrie 2009
instinct
Well, I consider this one as my first post in english :).. I don't know why but maybe i should exercise better my english this way :)... right now may many of my friends by reading this will consider me drunk :))
I was thinking about our primary instincts and how we, all our life, struggle to hold them away form our actions...
And on the other hand these instincts are stimulated through all media: TV, newspapers, books etc.
It is very hard to fight if you don't know almost nothing about yourself, mind-control, self-control....
Good luck in creating from yourselfs a social being:)
COsmin
I was thinking about our primary instincts and how we, all our life, struggle to hold them away form our actions...
And on the other hand these instincts are stimulated through all media: TV, newspapers, books etc.
It is very hard to fight if you don't know almost nothing about yourself, mind-control, self-control....
Good luck in creating from yourselfs a social being:)
COsmin
joi, 10 septembrie 2009
Gata cu vacanta
Cred ca vine un moment in care sa ne autohotaram :))) ( bun cuvant) sa ne apucam de treaba....
Oricum am pus acest post pentru ca am auzit o stire care spune ca in top 100 drumuri suntem in urma zimbabwe la infrastructura... macar ei au ca Motto: "Unity, Freedom, Work"....
Oricum am pus acest post pentru ca am auzit o stire care spune ca in top 100 drumuri suntem in urma zimbabwe la infrastructura... macar ei au ca Motto: "Unity, Freedom, Work"....
joi, 30 iulie 2009
Idei....
Nichita Stănescu
Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Probabil ca e una din cele mai simple si mai profunde poezii care exista....
Ce bine că eşti
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Probabil ca e una din cele mai simple si mai profunde poezii care exista....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

